Mi-e dor de tine ca de-un cantec vechiPe care nu-l mai stiu, dar imi rasunaFranturi staruitoare in urechiFara sa poata sa-l recompuna.Mi-e dor de tine ca de-un vers uitatCe-ar fi-ntregit, sublim, o poeziePe care-ntotdeauna am visatC-as sti s-o scriu, dar n-am putut-o scrie.Mi-e dor de tine ca de-un ipoteticTrecut din viitorul meu nescris,Ce va fi fost, ce va fi fiind, profeticPrecum un vis, precum un vis in vis.